Sosai Masutatsu Oyama(1923-1994) fondatorul Kyokushin
Masutatsu Oyama, pe numele sau adevarat Hyung Yee Choi, a vazut lumina zilei in 1923, in Kinje, in sud-vestul Coreei, la cateva mile de tarmul Marii Galbene la circa 180 de mile sud-vest de Seul. De pe cand avea 9 ani, Yee s-a antrenat sub ochiul expert al idolului sau, un Nord-coreean, pana la varsta de 13 ani cand a plecat la Seul sa urmeze liceul. La doar 14 ani si-a parasit tara si a plecat in Japonia sa urmeze cursurile academiei militare din provincia Yamanashi. A inceput sa studieze karate-ul, stilul Shotokan. Timp de doi ani s-a antrenat in aceasta arta martiala, introdusa in Japonia din Okinawa pe la inceputul secolului. Dar nemultumit de antrenamente, Oyama s-a decis sa plece la Tokyo pentru a studia in continuare. A fost primit pentru antrenamente la Shotokan, in cartierul Mejiro, unde Funakoshi parintele karate-ului japonez preda stilul Shotokan impreuna cu fiul sau. La 18 ani, Oyama l-a cunoscut pe specialistul coreean de karate Gojukai, Cho Hyung Ju. Au devenit curand prieteni si in urmatorii doi ani Oyama a studiat stilul Gojukai cu acesta. In anul 1945 se casatoreste, si tot in acelasi an primeste 4 Dan de la Gichin Funakoshi. Ascultand sfatul lui Cho Hyung Ju, Oyama s-a retras in prefectura Yamanashi, la 60 de mile vest de Tokyo. Curand dupa intoarcera in capitala, l-a cunoscut pe Tenshichiro Ozawa, un celebru politician si om de stat. Acesta l-a convins, in cele din urma, sa se intoarca in munti si sa ramana de data aceasta, cel putin un an, sa traiasca singur, sa duca o viata simpla, sa se antreneze si sa se intareasca. Oyama si-a petrecut luna dupa luna urmand un program fix: se antrena sapte ore, dormea opt ore, lua trei mese pe zi, meditand si relaxandu-se in restul timpului. In acea perioada a lucrat la acele tehnici de spargere proprii. Mergea in maini sprijinindu-se in cate doua degete, impingea 200 kg, zdrobea stalpi de lemn cu pumnii si ii desprindea, sfarama pietre si spargea scanduri cu o singura lovitura data cu muchia palmei. A trecut un an, si el a ramas pe muntele Kyosumi, traind si antrenandu-se ca Yamabushi (calugarii razboinici) vechii Japonii. Gasind ca pumnii sai, tari ca niste ciocane, sunt prea puternici pentru carnea si oasele muritorilor, el a trecut la lupte de tauri, doborandu-i cu lovituri de pumni in crestet, retezandu-le coarnele cu shuto uchi si ucigandu-i cu o rasucire puternica a gatului. De asemenea a inceput sa zdrobeasca copaci, pietre, sticle, tigle, caramizi si scanduri, orice gaseau mainile sale puternice. De 40 de ori a incercat sa rupa coarne de taur cu lovituri cu cantul palmei, si de 36 de ori a reusit. Coarnele foarte lungi le-a desprins in doua bucati. Cu toate ca s-a povestit despre Oyama ca ar fi omorat 50 de tauri, in realitate nu a omorat decat trei, la toti rasucindu-le gatul. Toate luptele cu tauri din regiunea Tateyama s-au petrecut in 1949. Odata, compania cinematografica Shochiku a trimis o echipa sa toarne un film de 20 de minute despre uciderea unui taur. In 1947 a castigat Campionatul de Karate al Japoniei, devenise celebru in tara si strainatate pentru luptele sale cu taurii. In martie 1952, a fost invitat la Chicago de catre asociatia profesionista de lupte, impreuna cu judoka Kokochi Endo si cu luptatorul profesionist Marele Togo, din Hawai. Dupa o mare demonstratie in Chicago, cei trei au efectuat un turneu american, pana in noiembrie, provocand luptatori si boxeri profesionisti. Oyama a castigat toate meciurile prin K.O. In 1955 primeste al 6-lea dan de la Gogen Yamaguchi. In 1957, Oyama a calatorit pana in cele mai nordice insule din Hokkaido, unde a stat sase luni. In aceasta perioda a incercat sa lupte cu un urs, dar meciul s-a dovedit a fi imposibil, pentru ca ursul era atat de inalt, incat Oyama nici macar nu-i putea ajunge la cap cu pumnul. Mas. Oyama s-a intors in 1959 in S.U.A., a facut cateva demonstratii si a deschis "Mas. Oyama's Karate" in Chicago, Los Angeles si San Francisco. A mai efectuat cateva demonstratii si la sediul F.B.I. din Washington DC. Turneul de demonstratii l-a adus si la New York. In 1960 cand Oyama a plecat la New York, pentru a organiza Turneul Nord-American de Karate la Madison Square Garden, New York Times l-a descris ca pe "cel mai dur om din lume". Cu toate ca a shimbat numele stilului din "Mas. Oyama's Karate" in "Kyokushinkai" in 1961, abia in 1963 si-a construit cartierul general, Honbu. In 1969 Oyama a organizat ceea ce sustine ca a fost "Primul turneu open al intregii Japonii". In 1974 i-a fost acordat al 9-lea dan. In aprilie 1994 Sosai Oyama moare lasand prin testament pe Akiyoshi Matsui ca lider al KYOKUSHINKAIKAN - I.K.O. Din nefericire scandalul incepe odata cu contestarea testamentului lui Sosai de catre multi din Shihanii japonezi si nu numai. Apare acum o nouä sciziune oficiala de aceasta data. Totusi, cei mai multi il recunosc ca succesor al scolii Kyokushin pe Akiyoshi Matsui. numit acum Sokei Matsui. O parte din vechii elevi se despart de Matsui preferand conducerea lui shihan Yukio Nishida si a altor cativa shihani. Aceasta a determinat sciziunea Kyokushin-ului la nivelul tuturor tarilor si paradoxal aparitia in 1995 a doua campionate mondiale diferite numite la fel - Al VI-lea Campionat Mondial Open. Pentru miscarea Kyokushin din intrega lume 26 Aprilie 1994 a fost o zi indurerata. Moartea unei legende, a unui remarcabil invatator a zguduit lumea. Oyama nu numai ca a creat si dezvoltat un sistem de lupta, filozofia lui a dat milioanelor de oameni sens si continut vietii. A fost considerat unul dintre cei mai buni profesori de karate din lume, a ridicat multi profesori si instructori remarcabili si astfel a dat o buna reputatie karate-ului Kyokushin. El a creat un stil dur dar corect. Pentru majoritatea lumii, el a fost si ramane "cel mai dur om din lume". "Eram uneori in contact cu gangsteri si exista intotdeauna posibilitatea de a ma asocia cu ei, dar in loc sa devin sef de banda, am luat un alt drum in viata si am devenit maestru".
DOJO KUN
Dojo Kun numit si legamantul unui Karateka reprezinta juramantul salii de antrenament si este un cod de principii format din cuvinte simple dar cu semnificatii profunde.
吾々は心身を錬磨し 確固不抜の心技を極めること
Hitotsu, ware ware wa, shinshin o renmashi, kak-ko fubatsu no shingi o kiwameru koto.
Ne vom antrena mintea şi trupul într-un spirit ferm şi de neclintit.
吾々は武の神髄を極め 機に発し感に敏なること
Hitotsu, ware ware wa, bu no shinzui o kiwame, ki ni hasshi, kan ni bin naru koto.
Vom urma adevãrata cale a Artelor Martiale, având tot timpul simţurile în alertã.
吾々は質実剛健を以て 克己の精神を涵養すること
Hitotsu, ware ware wa, shitsujitsu goken o mot-te, jiko no seishin o kanyo suru koto.
Cu adevãrata vigoare, vom cãuta sa ne cultivãm spiritul si autocontrolul.
吾々は礼節を重んじ長上を敬し 粗暴の振舞いを慎むこと
Hitotsu, ware ware wa, reisetsu o omonji, chojo o keishi sobo no furumai o tsutsushimu koto.
Vom respecta regulile politeţii, ne vom onora superiorii şi ne vom abţine de la violenţã.
吾々は神仏を尊び 謙譲の美徳を忘れざること
Hitotsu, ware ware wa, shinbutsu o totobi, kenjo no bitoku o wasurezaru koto.
Vom urma calea credinţei noastre şi nu vom uita niciodatã adevarata virtute a modestiei.
吾々は智性と体力とを向上させ 事に臨んで過たざること
Hitotsu, ware ware wa, chisei to tairyoku to o kojo sase, koto ni nozonde ayamatazaru koto.
Vom tinde spre înţelepciune şi trãinicie, necãutand alte dorinte.
吾々は生涯の修行を空手の道に通じ 極真の道を全うすること
Hitotsu, ware ware wa, shogai no shugyo o karate no michi ni tsuji, Kyokushin no michi o mat-to suru koto.
Toata viaţa, prin disciplina Karate-ului, vom cãuta sa îndeplinim menirea Kyokushin.
SPIRITUL OSU
Taria de caracter care se dezvolta in antrenamentul dur poarta numele de OSU NO SEISHIN. Cuvantul OSU provine din OSHI SHINOBU, care inseamna „a persevera cand esti imboldit” si implica hotararea de a-ti impinge rezistenta pana la limita, de a persevera sub orice forma de presiune. In sensul sau cel mai profund, cuvantul OSU devine ambiguu – o cerinta foarte personala catre spirit de a rezista si de a lupta si astfel de a depasi slabiciunile conditiei umane care sunt comune tuturor. Dincolo de loviturile de picior si de pumn, dincolo de kata, este un spirit special care se manifesta in inimile practicantilor si care ii invata sa faca fata solicitarilor cotidiene cu o atitudine calita si matura. Un budoka nu este zdruncinat cu usurinta de loviturile unei soarte adverse, el stie ca pentru realizarea deplina a adevaratelor sale potentialitati ii este necesara o perseverenta de neinvins. Prima manifestare a acestui spirit apare atunci cand elevul renunta la atitudinea de „ce rost are?” si se supune propriei provocari: inca o flotare, inca o genuflexiune inainte de a ceda si asa mai departe. Din aceste modeste, dar esentiale inceputuri, dorinta de autodepasire creste si creste. Inveti astfel sa privesti karateul ca pe o provocare serioasa din care poti sa intelegi multe despre viata – sa accepti provocarea unui kata si sa te silesti sa-i intelegi spiritul; sa tii piept unui adversar in kumite si sa descoperi ca micile cucuie si julituri sunt inconveniente minore in lupta cu tine insuti. Cuvantul OSU inglobeaza cel mai corect ceea ce poate oferi in ultima instanta arta karateului. Cel care este capabil sa manifeste spiritul OSU in tot ceea ce face, in fiecare cuvant, gand si actiune, poate fi considerat intelept si curajos. Antrenamentul trebuie abordat de la inceput si mereu in spiritul OSU. Viata cotidiana cu responsabilitatile ei ar fi traita mai complet daca va fi privita prin aceeasi perspectiva a spiritului OSU. Nu vor fi nici indoieli, nici temeri, nici griji. Spiritul japonez este spiritul perseverentei. Daca pentru occidental este usor sa se opreasca atunci cand lucrurile devin dificile, in mod traditional japonezul stie doar ca trebuie sa persevereze. Cand ajungi la suferinta prin antrenament, nu este un semn ca trebuie sa te opresti, ci o ocazie de a te cali prin perseverenta. Chiar incepatorul descurajat de lipsa sa de indemanare si care nu se simte capabil sa infrunte solicitarile antrenamentului este destul sa fie constient ca prin perseverenta si hotararea de a continua se obtin rezultate importante pe plan fizic, mental, spiritual si emotional. Tot ce trebuie este hotararea. Nimeni nu agreeaza mult timp o persoana care renunta prea usor. Instructorul isi da seama cine se sileste si cine nu. Chiar daca ai un talent nelimitat, fara perseverenta este dificil sa te ridici deasupra mediocritatii. Pe de alta parte, chiar daca iti lipseste talentul, dar esti hotarat, progresul va surveni prin implicarea constanta in antrenament. Manifestand hotarare si dorinta de a lupta cu piedicile il vei face receptiv pe instructor care se va abate spre tine cautand sa te ajute cat mai mult. Nu este loc pentru egoism si indoiala in spiritul perseverentei. Cand suferinta creste, cel mai adesea spiritul cedeaza, nu trupul. Puterea de refacere a trupului este stupefianta. Povesti privind fapte de rezistenta supraomeneasca in perioade de criza sunt numeroase. Dar daca accepti ca spiritul sa-ti fie zdruncinat, daca te indoiesti, atunci trupul va slabi si se va opri. Celui care reuseste sa-si domine propriile slabiciuni, adversarul din fata i se va parea insignifiant. Cel care traieste in spiritul OSU nu da importanta fleacurilor, ramanand calm in fata oricarei probleme; el este vigilent; viata lui se bazeaza pe cautarea adevarului spiritului OSU si spiritul renuntarii la sine sunt sinonime; el ii respecta in mod firesc pe ceilalti, este politicos si prevenitor. El este modest si cauta doar intelepciune si vigoare, fiind constient ca toate celelalte sunt nimicnicii! OSU! |